Eu sunt de vreo 2 saptamani prinsa in pregatirile de Paste, pana saptamana trecuta am facut curatenie, iar saptamana asta lucrez la decoratiuni si preparate culinare. Voi reveni cu poze intr-o alta postare :). Acum, daca tot suntem la un pas de Sarbatoarea Invierii Domnului, vreau sa va arat si voua ceva interesant legat de aceasta sarbatoare la diferite popoare. Nu stiu sursa, deoarece am primit acest text pe mail de la o ruda. Mie mi s-a parut destul de interesant si sper sa va placa si voua.
Pessah, Easter, Ostern, Paste sau Pasti ?
Sarbatoarea Pastilor
In religia evreiasca, sarbatoarea sarbatorilor se numeste Paste (Pessah in traducere ceea ce semnifica TRECERE). Ea comemoreaza fuga evreilor din Egipt. Dupa Biblie si cartea Exodului, in ziua de Pessah, Marea Rosie si-a indepartat apele pt a-i lasa pe Moise si pe sclavii evrei sa scape de urmarirea trupelor faraonului, pt a ajunge in Tara promisa (Israel). Astfel Paste-le a devenit o sarbatoare a libertatii si semnifica nasterea poporului israelit.
Desi se deruleaza in aceasi perioada, Pastile crestine nu au aceeasi semnificatie. Dupa Evanghelie, moartea si invierea lui Iisus au avut loc in perioada Paste-lui evreiesc.
Pentru crestini insa la Pasti se celebreaza invierea lui Iisus si trecerea sa in viata vesnica la 3 zile dupa moartea sa. Acest concept sta la baza crestinismului modern. Aceasta sarbatoare se intinde de-a lungul unei perioade care incepe cu Caremul (40 zile inaintea Pastilor) : este vorba de o perioada de reculegere, purificare sufleteasca si pregatire mentala. Caremul aminteste postul si perioada pe care a petrecut-o Iisus in desert, cu referinta de asemenea la cei 40 de ani de exil al poporului evreu inainte de a ajunge in Tara Promisa. Saptamina Sfanta (dinanintea Pastilor), incepe cu Duminica Ramurilor (Floriile) – care marcheaza sosirea lui Iisus, aclamat de multime, in Ierusalem. In Joia Sfanta se celebreaza masa lui Iisus cu discipolii, inaintea arestarii sale, festivitate in care a binecuvintat painea si vinul. In Vinerea Sfanta se comemoreaza crucificarea (dupa istorieni in anul 30 era noastra) ; in aceasta zi crestinii din intreaga lume postesc, urmand drumul crucii (in unele tari supliciul este acompaniat de acte de pietate extrema : tarat pe jos, mers in genunchi, auto-flagelari etc). Duminica Pastilor este considerata ziua reinvierii. La 3 zile dupa moartea sa, 2 femei (printre care Maria Magdalena) gasesc mormintul lui Iisus gol si asista la aparitia lui Iisus in ceruri, acesta cerandu-le sa anunte tuturor reinvierea sa. Din aceasta zi, incepe adevarata saptamana a Pastilor, in care Iisus s-a aratat discipolilor sai, pt a urca definitiv in ceruri (Ascensiune). Desi nu i se atribuie nici o semnificatie religioasa, Lunea Pastilor este considerata zi de sarbatoare in marea majoritate a tarilor crestine, salariatilor acordandu-li-se o zi de concediu legal.
Stabilirea datei Pastilor
Vreme indelungata crestinii au sarbatorit Pastile in acelasi timp cu Pessah-ul evreiesc (care putea sa cada simbata, duminica sau lunea). Pessah-ul este calculat dupa un calendar lunar (luna incepand sistematic cu luna noua) : el cade pe 15 Nissan, in prima luna a anului, pe ambele luni martie si aprilie. In anul 325 era noastra, concilul ecumenic din Niceea a decis ca Pastile catolice si protestante sa cada obligatoriu duminica pt a coincide cu invierea lui Iisus. Asa se face ca printr-un calcul savant (numit Comput) ziua de Pasti este fixata in prima duminica dupa luna plina care urmeaza primei zile de primavara ! Precum Ascensiunea si Rusaliile, si Pastile sunt o sarbatoare celebrata la date diferite de la un an la altul, intre 22 martie si 25 aprilie. Dupa ortodocsi (care utilizeaza calendarul Julian si nu Gregorian), primavara soseste pe 3 aprilie si nu la 20 sau 21 martie. De aceea Pastele ortodox (distinctie semnificativa fata de Pastile la catolici si protestanti) este celebrat, in general, citeva zile mai tirziu. E rar ca Pastele ortodox si Pastile sa fie sarbatorite de catre toti crestinii la aceeasi data (exemplu in anul 2007). In 2009 catolicii si protestantii sarbatoresc Pastile in data de 12 aprilie iar ortodocsii sarbatoresc Pastele dupa doar o saptamana pe 19 aprilie.
Legende legate de ouale rosii
Chiar cu 2000 ani inainte de Cristos chinezii foloseau oua colorate. Cercetari etnografice descriu obiceiuri ale oualelor colorate în Ucraina (asemanatoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Spania, Lituania, Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt dar si in Franta, Austria, Germania, Elvetia, Belgia, Olanda, Anglia unde ouale colorate au fost înlocuite cu oua de ciocolata. Insa de ce oua rosii de Pasti ? Legendele crestine leaga simbolul oualelor rosii de patimile lui Iisus. Rastignirea si invierea reprezinta reanvierea naturii primavara, cu reluarea ciclului vietii. Oul, el insusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii si al vesniciei. Se spune ca atunci cand Iisus a fost batut cu pietre, ele s-au transformat in oua rosii in momentul in care i-au atins trupul. O alta traditie afirma ca Sf Maria, venind sa-si vada Fiul Iisus, i-a adus oua, care s-au insangerat sub crucea unde era rastignit. Alta legenda afirma ca unul dintre carturarii saducei sau rabinii farisei aflati la un ospat unde-si exprimau bucuria rastigniii lui Iisus, ar fi spus: "Cand va invia cocosul pe care-l mancam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Iisus". Nici nu si-a terminat spusele si ouale au devenit rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi. Traditia crestina de a oferi oua (Easter eggs, Resurrection egges) este asociata simbolic cu sosirea primaverii. Obiceiul a fost initiat acum 5000 de ani de catre persi, pt a fi preluat de gali si romani. In toate culturile paiene OUL era emblema vietii, fecunditatii si renasterii. Aceste traditii au fost pe urma asimilate de crestini, oul de Pasti devenind simbolul renasterii/invierii. Asa se face ca in secolul XIII au aparut primele oua vopsite in rosu (pt a evoca sangele lui Iisus) ornate de asemenea cu desene sau devize. In perioada Renasterii, la curtea suveranilor, ouale de gaina au fost inlocuite cu oua realizate in aur masiv. Pe vremea tarilor nobilii rusi isi ofereau reciproc oua realizate din metale rare ornate cu pietre pretioase de catre bijutierul Peter Carl Faberge sau altele decorate de artisti celebri ; aceste oua sunt vandute prin licitatii publice la preturi ce depasesc cateva milioane de euro. Spre sfirsitul secolului XIX si-au facut aparitia primele oua de ciocolata prin afinarea pastei de cacao incalzita la 50° si racita mai apoi in forme de argint sau cupru.
In traditia populara romaneasca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase : vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, sunt benefice in anumite situatii etc Culoarea rosie este simbolul focului purificator. Cea mai veche marturie privind ouale colorate la Romani apartine florentinului Antonio Maria del Chiaro – secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a oualelor vopsite la Curtea domnitorului. O credinta din Bucovina afirma ca oul rosu este pavaza impotriva diavolului - interesat daca oamenii fac oua rosii si umbla cu colinda, caci doar cand aceste obiceiuri vor inceta, el va putea iesi nestingherit in lume.
Culorile utilizate pt vopsirea oualor ar corespunde unei simbolistici particulare :
Rosu = simbol al sangelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata
Negru = absolutism, statornicie, eternitate
Galben = lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate
Verde = reînnoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta
Albastru = cer, sanatate, vitalitate
Violet = stapanire de sine, rabdare, incredere in dreptate.
Materialele, instrumentele si tehnicile folosite si azi la decorarea oualelor sunt extrem de diversificate si ingenioase. In fiecare regiune a Romaniei exista procedee specifice pt realizarea oualelor decorative. In unele parti sunt folosite oua fierte, in alte zone ele sunt golite de continut (pt a fi pictate goale sau umplute cu ghips. Se realizeaza oua decorative cu vopselele in relief (Vrancea, Putna Sucevei cu "imbaierea" succesiva si alternativa a oului in blide de lut continand ceara topita si vopsele), sunt impodobite cu margele sau sunt facute din plastic (Bucovina), din lemn (zona Neamt), din lut (Corund-Harghita), din portelan sau in roca slefuita. Ornamentica oualelor decorative este extrem de variata, ea cuprinzand simboluri religioase, vegetale, animale, antropomorfe, skeomorfe (unelte de munca) si mai ales imagini preponderent geometrice : linia verticala (simbolizand viata), dreapta orizontala (moartea), dreptunghiul (gandirea si cunoasterea), drepte paralele (eternitatea), linie usor ondulata (apa, purificarea), spirala (timpul), dubla spirala (legatura dintre viata si moarte). Daca astazi ouale sunt colorate cu chimicale, pe timpuri ele erau vopsite in culori vegetale sau cu coji de ceapa, utilizandu-se de asemenea papadii, coada soricelului, urechea porcului si tot felul de frunze verzi care se aplica pe fiecare ou, introdus intr-un ciorap de nylon pt ca apa si culoarea sa patrunda usor, inainte de a fi pus la fiert cu vopsele. Dupa fiert frunzele sunt indepartate lasand urmele frunzelor/florilor. Inainte de racire, ungerea cu o bucatica de slanina ofera oualor un aspect stralucitor. Culorile vegetale sunt preparate dupa retete stravechi, transmise din generatie in generatie, cu o mare varietate de procedee si tehnici. Plantele, in functie de momentul cand sunt recoltate, de timpul de uscare sau de modul in care sunt combinate, ofera o gama extrem de variata de nuante. Personal, mi se par fara egal, ouale vopsite prin fierbere in coji de ceapa rosie de Turda.
Cine aduce ouale ?
In secolul VII, biserica interzicea tragerea clopotelor de joia (sfanta) pana in duminica Pastilor in semn de doliu pt a se comemora timpul scurs intre moartea si reanvierea lui Iisus. De aici legenda populara ca in aceste 3 zile clopotele zboara la Roma pt a reveni doar in duminica Pastilor incarcate de oua pe care le distribuie in trecere tuturor. In tarile germanice/anglo-saxone ouale sunt aduse de iepurasi, ei fiind emblema fecunditatii zanei care da nume sarbatorii : Easter si Ostern.
Masa de Pasti este inspirata de Pastele evreiesc : paine (azima), vin, miel. Cu ocazia ultimei mese, Iisus a binecuvintat painea si vinul ca fiind corpul si sangele sau, cu dorinta expresa ca acest rit sa fie perpetuat in memoria/cinstea lui. Eucaristia este comemorarea acestei mese simbolice si a sacrificiului lui Iisus cu scopul de eliminare a pacatului omenesc. In timpul fiecarei slujbe religioase, catolicii cred (trans-substantiere) in prezenta lui Iisus in azima si vinul sfintit, in timp ce protestantii nu vad in eucaristie decat un rit simbolic. In seara de Pasti evreii se reunesc in jurul unei mese pascale (Seder), pe masa fiind asezate 7 simboluri, ierburi amare (in amintirea suferintelor poporului evreu inaintea eliberarii), azima (paine facuta fara drojdie, in memoria fugii din Egipt in timpul careia evreii nu aveau timpul necesar dospirii painii ; timp de 7 zile inainte si dupa Pasti, este interzis consumul painii dospite ci doar a painicilor de azima ; traditia aceasta este inspirata si de sarbatoarea agricola antica legata de recolta de orz), o cupa de vin rezervata Profetului Elie al carui retur este asteptat. Mielul de Pasti, ca simbol al puritatii, inocentei si justitiei, face referire la sacrificiul lui Iisus ca miel al lui Dumnezeu. In Biblie insa sacrificiul mielului este ordonat evreilor inaintea trecerii Marii Rosii, fiindca cu sangele lui isi puteau insemna casele pt a scapa de sacrificiul noilor nascuti. Un rit pastoral similar era practicat de popoarele nomade, care considerau mielul aducator de noroc, fiind vorba de singurul animal a carui forma n-o putea lua diavolul.
Obiceiuri de Pasti la Romani
Dupa slujba de la miezul noptii de Pasti (la sfarsitul careia, la ortodocsi, se inconjoara biserica de 12 ori, pe ritm de cantece religioase si cu lumanari aprinse in mana), lumea se strange pt a lua "Pasti" distribuite de angajatii bisericii/manastirii : cuburi de prescura inmuiate in vin sfintit de preot. Odata ajunsi acasa, stapanul casei distribuie "Pasti" fiecarui membru al familiei, pe inima goala, dupa un ritual precis : cel care primeste, rosteste – Hristos a-nviat ! la care stapanul casei ii serveste "Pasti" cu replica – Adevarat ca-nviat ! Doar dupa ce toti din familie (si invitatii eventuali) au luat "Pasti", toata lumea se poate aseza la masa. Se incepe cu rugaciunea Tatal nostru rostita in general de tata sau de persoana cea mai in varsta, urmata de ritualul ciocnitului oualor, alese de fiecare comesean din cos. Ouale se ciocnesc in partile mai alungite. Cel care tine oul rosteste : – Hristos a-nviat ! iar celalalt loveste sec replicand : – Adevarat ca-nviat ! In general ramane un singur invingator la masa, adica unul cu oul nevatamat, deci in imposibilitate de a-l gusta, doar daca i se da un alt ou pe care-l sparge singur. Se decojesc ouale, se mananca cu cozonac, ridichi, ceapa verde, slanina, telemea, masline, sunca, drob de miel (facut din maruntaie de miel cu multa verdeata). Dupa ciorba se serveste friptura de miel, vin si deserturi indeosebi prajituri realizate de amfitrioana casei, ajutata de fetele sale. In Ardeal, in a 2-a, a 3-a si chiar in a 4-a zi de Pasti, tinerii se perinda din casa in casa, pe la colege de scoala/munca si mai ales pe la fetele inndragite, pt a le "uda" cu parfum sau cu apa de colonie. Este un bun pretext de a face cunostinta (dar fiind ca viata cotidiana si timiditatea sunt obstacole firesti unui interpelari spontane), de a conversa, de a se veseli. Odata ajuns la usa, tanarul intreaba : "– Voie la udat ?" La afirmativ, el pronunta, adresandu-se parintilor fetei, o poezie de genul : "- Am auzit c-aveti un trandafir frumos, si-am venit sa-l ud sa nu se vestejeasaca, multi ani sa traiasca !" In timpul asta stropeste fata, in crestet sau pe decolteu, cu parfum. In semn de recunostinta, gazda invita tanarul la masa, la un pahar de bautura si o prajitura, iar cateodata, in functie de ora sau de consideratia de care se bucura tanarul, chiar la masa (cozonac, oua rosii, aperitive, ciorba, drob si friptura de miel, uneori sarmalute si prajituri de casa ceea ce semnifica o mare consideratie, incredere si intimitate din partea gazdelor). Inainte de a parasi gazda, i se ofera tanarului, spre alegere un ou rosu sau vopsit de fata. Prichindeilor li se dau oua si bani. Este un adevarat spectacol sa-i vezi pe pustani, cum isi etaleaza batos, ca un trofeu, pungile pline cu oua adunate dupa "cuceririle" matinale, cum isi numara banii adunati, se iau la intrecere la ciocnit oua sau la aruncatul cu monezi la oua tinta : in cazul in care moneda patrunde in ou, traversand coaja, oul apartine invingatorului ; daca nu moneda este recuperata de proprietarul oului. In majoritatea satelor udatul se practica spontan si in grup, cu galeata, pe la fantani situate in vadul satului. In unele sate sasesti, in noaptea de Pasti, exista obiceiul plantarii unui mesteacan de catre tineri in curtea/gradina fetei pe care o simpatizeaza sau o indragesc. Cu cat dragostea ce i-o poarta fetei este mai arzatoare cu atat mesteacanul trebuie sa fie mai vanjos. Sunt fete frumoase care au privilegiul sa descopere dimineata mai multi mesteceni plantati de tineri concurenti. Dar ce lectie de ecologie, cand fetele mai uratele sau fara "cautare" afla in curtea lor dimineata o intreaga padure de mesteceni, incropita cu truda noaptea de tatal/fratii ei pt a "spala rusinea" familiei. Oricum, sarbatorile de Paste ortodox sau Pasti la catolici si protestanti sunt o ocazie nepretuita de bucurie, sub razele de soare din ce in ce mai blande, zile in care oamenii merg cu placere la biserica. Aceasta sarbatoare stramoseasca a devenit treptat un pretext de schimbare a garderobei, de inlocuire a incaltarilor obisnuite cu papuci negri de lac. Ti-e mai mare dragul sa-i vezi pe oameni zambind ca si cand ar anunta primavara, pe vecinii cei mai ursuzi vorbindu-si cu respect, pe copii alergand si zbanguindu-se pe ulitele maturate si prospat udate pt a indeparta colbul, pe fete rimelate si rujate, frumos coafate cu fundite in par, cu fuste colorate si cu flori in mana : zambile puternic mirositoare, lacramioare sau lalele si mai ales liliac (numit borostean in Ardeal daca-i vorba de liliac salbatic).
Pregatiri cu spor pentru Paste !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu