Astazi mi-am redecorat blog-ul cu un peisaj de toamna. Ador frunzele de artar in culorile toamnei. Imi e dor de anii in care in fiecare toamna mergeam prin parcuri si adunam aceste frunze si castane. Devenind atat de nostalgica mi-am amintit de versurile lui Nichita Stanescu, cantate atat de frumos de Nicu Alifantis.
In ultimul timp nu am reusit sa mai lucrez nimic si asta a inceput sa devina enervant. Desi acum o luna eram atat de entuziasmata si imi propusesem sa postez cate ceva in fiecare zi, am ajuns sa devin frustrata de lipsa de timp. Sper ca in cateva zile sa postez poze cu un colier care imi da ceva batai de cap si apoi sa pun in aplicare restul de idei care curg ca o avalansa in capul meu, dar.... din pacate ziua nu are decat 24 de ore, insuficiente pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu